REPÉNT, -Ă adj. (Despre plante și despre tulpinile lor) Care stă culcat la pământ și din loc în loc dă naștere la rădăcini; târâtor. [Pl. -nți, -nte. / < engl. repent, cf. lat. repens < repere – a se târî]. Vezi definitia »

DEBILITÁNT, -Ă adj. Care debilitează, slăbește. [Cf. fr. débilitant]. Vezi definitia »

sint citeva ,lucruri Vezi definitia »

HARNAȘAMÉNT s. n. totalitatea obiectelor necesare la înhămarea și înșeuarea unui cal. (< fr. harnachement) Vezi definitia »

SONÁNT, -Ă adj., s. f. (consoană) a cărei emisiune nu comportă aproape nici un zgomot. (< fr. sonnant, it. sonante) Vezi definitia »