IMPLORÁȚIE, implorații, s.f. (Rar) Acțiunea de a implora și rezultatul ei; implorare, rugăminte, cerere stăruitoare, fierbinte, desperată. [Var.: implorațiúne, -i s.f.] – Din fr. imploration. Vezi definitia »

CONCLAMÁȚIE s.f. (Ist.) Prima ceremonie funerară la romani, prin care era invocat mortul. [Gen. -iei, var. conclamațiune s.f. / < lat. conclamatio, cf. fr. conclamation]. Vezi definitia »

CRISTALOMANȚÍE s. f. pretinsă artă de a ghici viitorul în obiecte de sticlă sau cristal. (< fr. cristallomancie) Vezi definitia »

CHIMIATRÍE s.f. Teorie medicală învechită potrivit căreia acțiunile psihice se datorează unor reacții chimice. [Pron. -mi-a-, gen. -iei. / < fr. chimiatrie]. Vezi definitia »

ANEVÓIE adv. Cu greu, cu greutate, abia. ◊ (Înv.) De anevoie = necesar, indispensabil. ♦ (Adjectival) Anevoios. – Din a³ + nevoie. Vezi definitia »