Definita cuvantului apel
APÉL s. n. 1. strigare a numelui cuiva. 2. chemare scrisă sau orală adresată unei colectivități. ◊ îndemn, cerere, rugăminte. 3. semnal sonor sau luminos produs într-un post de telefon, de telegraf etc. 4. (jur.) acțiune făcută de o instanță judecătorească imediat superioară pentru a schimba sau a infirma o hotărâre dată de o instanță inferioară. (< fr. appel)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu apel
DUÉL, dueluri, s. n. Luptă care se desfășoară (după un anumit cod) între două persoane înarmate, în prezența unor martori și care are drept scop tranșarea unui diferend personal. ♦ Luptă în care artileriile celor două armate inamice trag simultan una asupra celeilalte. ♦ Fig. Polemică vie care are loc între două persoane, două publicații etc. – Din fr. duel, lat. duellum. Vezi definitia »
POSTELNICÉL, postelnicei, s. m. Titlu dat unui slujbaș (civil sau militar) de la curtea domnească subordonat postelnicului (1); persoană care avea acest titlu. – Postelnic + suf. -el. Vezi definitia »
CANCÉL s.n. v. cancello. Vezi definitia »
a ajunge lăstărel expr. (prst.- d. un tânăr neinițiat) a reuși primul act sexual Vezi definitia »
BUBONOCÉL s.n. (Med.) Hernie inghinală incompletă. [< fr. bubonocèle, cf. gr. boubon – stinghie, kele – tumoare]. Vezi definitia »