a ține (pe cineva) în jbilț expr. (er.) a fi iubit de cineva anume. Vezi definitia »

TIPODIMENSIÚNE s. f. dimensiune standardizată. (< tipo- + dimensiune) Vezi definitia »

TELEVIZIÚNE s.f. 1. Tehnică a transmiterii la distanță a unor imagini în mișcare, cu ajutorul undelor electromagnetice radiofonice. 2. Instituție care asigură elaborarea și difuzarea emisiunilor prin televiziune (1). [Pron. -zi-u-. / < fr. télévision, cf. gr. tele – departe, lat. visio – vedere]. Vezi definitia »

perciúne (perciúni), s. m. – 1. Favorit. – 2. Un fel de favoriți tipici pentru anumiți evrei. – Var. perciun. Mr. percea „cosiță”. Tc. (per.) perçem (Loebel 75; Miklosich, Et. Wb., 241a; Șeineanu, II, 289; Lokotsch 1629), cf. ngr. περτζές, alb. percé, bg. percem, sb., bg., cr., slov. percin. Der. din bg. (Conev 86) este improbabilă. – Der. percică, s. f. (smoc), cu schimb de suf.; perciunat (var. perciunos), adj. (cu perciune; evreu); (îm)perciuna, vb. (Mold., a îndoi un cui după ce a străpuns o scîndură pentru a-l fixa mai bine). Vezi definitia »

PROPENSIÚNE s.f. Înclinare (a unui corp către un punct sau către alt corp). ♦ (Fig.) Pornire, înclinație către ceva. [Pron. -si-u-. / < fr. propension, cf. lat. propensio]. Vezi definitia »