Definita cuvantului apendice
APÉNDICE/APENDÍCE s. n. 1. prelungire a intestinului gros, care pornește de la cec2. 2. organ al unor aparate anatomice la artropode, arahnide, crustacee etc. 3. parte a unui lucru ca o prelungire a acestuia. ◊ element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet. 4. supliment, adaos la o lucrare; anexă. (< fr. appendice, lat. appendix)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu apendice
spirínce s. f. – Plantă (Erigeron canadiense). Origine necunoscută. Vezi definitia »
NECÉ pron. v. CE (I. 2.) Pentru care motiv? din care cauză? Ce te miri? ◊ Expr. (În formule de răspuns) De ce nu? = a) cum să nu, desigur; b) se poate, e posibil. De ce, de nece, se spune cuiva pentru a încheia discuția când nu vrei să-i răspunzi la întrebare. [DEX '98] Vezi definitia »
REDÚCE vb. I. tr. 1. a micșora, a diminua, a scădea. 2. (mat., chim.) a efectua o reducere. 3. a restrânge, a limita. 4. a aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai rea. ♦ (fam.) a ~ la tăcere = a face pe cineva să nu mai poată spune nimic. II. refl. a se restrânge, a se limita (la). (< lat. reducere, fr. réduire) Vezi definitia »
PONTÍFICE, pontifici, s. m. (Rar) Pontif. [Var.: (înv.) pontéfice s. m.] – Din lat. pontifex, -cis, it. pontefice. Vezi definitia »
DESTOÁRCE, destórc, vb. III. Tranz. (Rar; construit cu dativul pronumelui reflexiv) A compensa (o pagubă, o suferință). A hotărât să se pună pe petreceri, încailea să-și destoarcă răbdările suferite sub strășnicia în care-l ținuse tată-său. CARAGIALE, O. III 60. Vezi definitia »