cóbie, cóbii, s.f. (reg.) 1. noadă (la om), târtiță (la animale). 2. rădăcina cozii (la cal). 3. (reg.) iadeș (la păsări). 4. locul gol de lângă șoldul vitelor; flămânzare, cof. Vezi definitia »

COMISOÁIE, comisoaie, s. f. (Înv.) Soție de comis. – Comis + suf. -oaie. Vezi definitia »

POTAMOLOGÍE s. f. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul apelor curgătoare. – Din fr. potamologie. Vezi definitia »

HIPERCLORURÍE s. f. creștere a cantității de cloruri eliminate prin urină. (< fr. hyperchlorurie) Vezi definitia »

ANTROPONIMÍE s.f. (Lingv.) 1. Disciplină care se ocupă cu studiul numelor de oameni; antroponomastică. 2. Totalitatea numelor de oameni (dintr-o localitate, dintr-o regiune sau dintr-o limbă). [Gen. -iei. / < fr. anthroponymie, cf. gr. anthropos – om, onoma – nume]. Vezi definitia »