REFÓRMĂ s.f. 1. Schimbare (de obicei în bine), modificare legală a unei stări de lucruri. 2. Mișcare social-politică și religioasă împotriva feudalismului și a papalității, apărută în Europa apuseană în sec. XVI, care a dus la crearea bisericii reformate sau protestante. 3. Totalitatea materialelor, efectelor, armelor etc. socotite la un moment dat ca inutilizabile. 4. Declarare a cuiva ca inapt pentru serviciul militar; situația unei astfel de persoane. [Cf. fr. réforme, germ. Reform, it. reforma]. Vezi definitia »

PARACENTÉZĂ, paracenteze, s. f. (Med.) Puncție efectuată într-o cavitate naturală, în vederea evacuării lichidului patologic pe care îl conține. – Din fr. paracentèse. Vezi definitia »

HORTIVITICULTÚRĂ s. f. Domeniu al agronomiei consacrat studiului cultivării pomilor fructiferi și viței de vie. – Horti[cultură] + viticultură. Vezi definitia »

FLORICULTÚRĂ s. f. Ramură a horticulturii care cuprinde cultura plantelor ornamentale. – Din fr. floriculture. Vezi definitia »

OTOMICÓZĂ, otomicoze, s. f. (Med.) Inflamație a canalului auditiv extern și a timpanului, cauzată de paraziți vegetali. – Din fr. otomycose. Vezi definitia »