EXÍNĂ, exine, s. f. (Bot.) Membrană protectoare externă a grăuntelui de polen. – Din fr. exine. Vezi definitia »

cliúmpă, cliúmpe, s.f. (reg.) ciurdă, ceată, clică, de cheflii. Vezi definitia »

IDEMPOTÉNȚĂ s. f. (mit.) proprietate a elementelor unei mulțimi având o operație binară astfel ca prin compunere cu ele însele să rămână neschimbate. (< fr. idempotence) Vezi definitia »

otrávă (otrắvi), s. f. s.f. – 1. Venin. – 2. Harpie. – 3. (Arg.) Femeie de stradă, prostituată. – Megl. utroavă. Sl. otrava (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 151; Conev 93), cf. bg., sb. otrov, bg. otrav, ceh. otrava. – Der. otrăvi, vb. (a învenina, a intoxica), din sl. otraviti; otrăvicios, adj. (veninos); otrăvitor, adj. (veninos, toxic); contraotravă, s. f. (antidot), format după fr. contre-poison. Vezi definitia »

SCORPÉNĂ s. f. pește marin de culoare neagră, cu capul acoperit cu solzi ascuțiți care conțin venin; porc-de-mare. (< fr. scorpène, lat. scorpena) Vezi definitia »