DENTONOMÍE s.f. Clasificare a dinților. [Gen. -iei. / < fr. dentonomie, cf. lat. dens – dinte, fr. nomos – regulă]. Vezi definitia »

BURGHEZÍE, burghezii, s. f. Clasă socială care, în orânduirea capitalistă, stăpânește mijloacele de producție, exploatează munca salariată și deține puterea de stat; clasa capitaliștilor. ◊ Marea burghezie = vârfurile societății burgheze (industriași, bancheri). Mica burghezie = pătură socială formată din micii producători de mărfuri, micii proprietari ai mijloacelor de producție (negustori, meseriași, țărani cu proprietate mică și mijlocie), care nu exploatează forță de muncă străină, ocupând o poziție intermediară între burghezie și proletariat, șovăind între aceste două clase, dar devenind până la urmă un aliat al proletariatului în lupta acestuia cu burghezia. Burghezia sătească (sau țărănescă) = chiaburimea. – It. borghesia. Vezi definitia »

OTORAGÍE s. f. hemoragie din ureche. (< fr. otorragie) Vezi definitia »

HIEROGRAFÍE s. f. descriere comparativă a religiilor. (< fr. hiérographie) Vezi definitia »

ODORIMETRÍE s. f. determinare a gradului de percepere a senzațiilor olfactive. (< fr. odorimétrie) Vezi definitia »