CLIÉNT, -Ă s. m. f. 1. plebeu roman care recunoștea patronajul unui patrician. 2. cumpărător al anumitor produse, consumator al unui local public. ◊ cel care apelează la serviciile unui avocat, medic, croitor. (< fr. client, lat. cliens) Vezi definitia »

INDULGÉNT, -Ă adj. Iertător; îngăduitor; blând. [Cf. fr. indulgent, lat. indulgens]. Vezi definitia »

CONCRESCÉNT, -Ă adj. (Despre organe) Care este afectat de concrescență. [< fr. concrescent]. Vezi definitia »

OCTÁNT s.n. 1. Instrument folosit în navigația maritimă și aeriană pentru observarea înălțimii aștrilor și pentru măsurarea distanțelor lor unghiulare. 2. A opta parte a cercului; arc de 45 de grade. ♦ Fiecare dintre cele opt regiuni în care trei plane concurente, perpendiculare două câte două, împart spațiul. [< fr. octant, cf. lat. octans]. Vezi definitia »

ESTABLISHMENT ISTÁBLIȘMENT/ s. n. grup de persoane care dețin puterea, autoritatea în societate și care au interes să mențină ordinea existentă. (< engl. stablishment) Vezi definitia »