HAIDUCÍE, haiducii, #s. f.# 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + #suf.# -ie.. Vezi definitia »

COCHÍLIE s. f. 1. înveliș protector calcaros sau silicios, secretat de tegumentele unor animale (moluște, foraminifere, radiolari). 2. formă metalică la turnarea pieselor, a lingourilor etc. (< fr. coquille) Vezi definitia »

NEUROPSIHOCHIMÍE s. f. studiu al reacțiilor chimice care însoțesc funcționarea sistemului nervos și activitățile mintale. (< fr. neuropsychochimie) Vezi definitia »

OXALURÍE s.f. (Med.) Prezența oxalaților în urină. [Gen. -iei. / < fr. oxalurie]. Vezi definitia »

AFILIÁȚIE s.f. Afiliere. [Gen. -iei, var. afiliațiune s.f. / < fr. affiliation]. Vezi definitia »