TABIÉT, tabieturi, s. n. Deprindere, gust pe care cineva și-l satisface cu regularitate, cu meticulozitate; obișnuință; p. ext. manie. ◊ Loc. adj. Cu tabieturi = cu deprinderi precise și fixe. ◊ Expr. A-și face tabietul = a-și satisface un gust care a devenit obicei zilnic. A strica (cuiva) tabietul = a strica cuiva cheful, dispoziția, pofta. ♦ Viață confortabilă, comoditate. Loc. adv. Cu tabiet = comod, confortabil. [Pr.: -bi-et] – Din tc. tabīat. Vezi definitia »

internet Vezi definitia »

PROXENÉT, -Ă s. m. f. cel care mijlocește prostituția. (< fr. proxénète) Vezi definitia »

NONOLÉT s. n. (muz.) diviziune ritmică specială din nouă note de durată egală cu aceea a opt note obișnuite. (< germ. Nonolett) Vezi definitia »

caiafét (-turi), s. n. – Mod de viață, fel de a fi. Tc. keyfiyet (Șeineanu, II, 75; Meyer 219; Lokotsch 1173; Ronzevalle 143). Vezi definitia »