AURÓRĂ s. f. 1. lumină care precedă răsăritul soarelui; zori de zi. ♦ ~ polară = fenomen atmosferic specific regiunilor polare, iluminarea cerului în timpul nopții, prin arcuri de culoare albastră, verde-gălbuie sau roșie. 2. (fig.) început al unei alte epoci. (< fr. aurore, lat. aurora) Vezi definitia »

TETIÉRĂ s.f. Piesă accesorie a unui fotoliu pentru a sprijini capul. [Pron. -ti-e-. / cf. fr. têtière]. Vezi definitia »

trăgănătúră s.f. (înv.) modulație (a vocii) prelungită. Vezi definitia »

polégniță (-țe), s. f. – Brumă; polei. – Var. polejniță, poleghiță, polighiță, poliviță. Sb., cr. poledica (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Tiktin). În Trans. Vezi definitia »

ANTIPÁPĂ s. m. papă ales pe cale ilegală. (< fr. antipape) Vezi definitia »