DIAFÍZĂ s.f. Partea de mijloc a unui os lung, situată între cele două epifize. [< fr. diaphyse, cf. gr. diaphysis – interstițiu]. Vezi definitia »

SANTÍNĂ, santine, s. f. Spațiu în fundul unei nave, unde se strâng apele de condensare, de infiltrație etc. (care sunt eliminate apoi cu ajutorul pompelor). – Din fr. sentine. Vezi definitia »

căcărează, căcăreze s. f. (vulg.) 1. bol fecal (mai ales de oaie). 2. persoană insignifiantă. Vezi definitia »

MONGOLÍSTICĂ s. f. Disciplină științifică care studiază limba, cultura și civilizația mongolă. – Din germ. Mongolistik. Vezi definitia »

copálă, copále, s.f. (reg.) prăjină în vârful căreia se așază un smoc de paie sau de zdrențe, pentru a speria păsările stricătoare; sperietoare. Vezi definitia »