BREVIÁR, breviare, s. n. 1. Lucrare în care sunt expuse sumar noțiuni, date etc. dintr-un anumit domeniu. 2. Carte care cuprinde slujbele și rugăciunile pe care preoții și călugării catolici trebuie să le facă sau să le rostească la anumite ore din zi. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. bréviaire, lat. breviarium. Vezi definitia »

VULGÁR, -Ă I. adj. 1. cunoscut de toată lumea; comun, obișnuit, curent. 2. ordinar, grosolan, trivial. 3. latina ~ă = limba latină populară. 4. lipsit de bază științifică; neștiințific. ♦ materialism ~ = curent filozofic apărut în Germania pe la jumătatea sec. XIX, care reduce întreaga realitate la materie, considerând și conștiința ca fiind de natură materială. II. s. f. denumire a limbii italiene, în epoca medievală și medie. (< fr. vulgaire, lat. vulgaris) Vezi definitia »

GEMĂNÁR, gemănari, s. m. (Rar) Frate geamăn. – Din geamăn + suf. -ar. Vezi definitia »

UNICARPELÁR, -Ă adj. Cu o singură carpelă. [Cf. fr. unicarpellaire]. Vezi definitia »

TÂRNĂCOPÁR, târnăcopari, s. m. (Rar) Muncitor care lucrează cu târnăcopul. – Din târnăcop + suf. -ar. Vezi definitia »