COLOCÁZIE s.f. Plantă tropicală cu rizomul bogat în feculă, cultivată mai ales în Polinezia. [Gen. -iei. / < fr. colocasia, cf. gr. kolokasia]. Vezi definitia »

SUPRASATURÁȚIE s. f. 1. stare a unei soluții în care concentrația substanței dizolvate la o anumită temperatură este mai mare decât cea corespunzătoare saturației. 2. (fam.) saturare, îndestulare, îmbuibare peste măsură. (după fr. sursaturation) Vezi definitia »

DISTIMÍE s.f. (Liv.) Neliniște, tristețe. [Gen. -iei. / < fr. dysthymie, gr. dysthymia]. Vezi definitia »

APOGAMÍE s.f. (Biol.) Formare a embrionului unei plante dintr-o altă celulă decât oosfera. [< fr. apogamie]. Vezi definitia »

PANDAJMETRÍE s. f. determinare a unghiurilor de înclinare și de orientare a straturilor geologice sau a filoanelor. (< fr. pendagemétrie) Vezi definitia »