GENEALOGÍE, genealogii, s. f. Urmărire sistematică a filiației existente între membrii unei familii (marcante), făcută pentru a stabili originea și gradul lor de înrudire. ♦ Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu întocmirea unor astfel de filiații și legături pentru familiile domnitoare, nobiliare etc. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogie, lat. genealogia. Vezi definitia »

EPILÁȚIE s. f. epilare. (< fr. épilation) Vezi definitia »

AFERENTÁȚIE s. f. transmitere a excitației de la neuronii receptori periferici la cei centrali. (< fr. afférentation) Vezi definitia »

SALPINGOSCOPÍE s.f. (Med.) Explorare vizuală cu ajutorul salpingoscopului a orificiului intern al trompei lui Eustache. [Gen. -iei. / < fr. salpingoscopie]. Vezi definitia »

STRIOSCOPÍE s.f. Metodă de cercetare fotografică a fenomenelor care au loc în masa unui fluid într-o suflerie aerodinamică. [Pron. stri-o-, gen. -iei. / < fr. strioscopie]. Vezi definitia »