ALDIMÍNE s. f. pl. substanțe care derivă de la aldehide, care, prin reducere, dau amine primare. (< fr. aldimines) Vezi definitia »

INTRUZIÚNE s.f. 1. Acțiunea de a se introduce fără drept într-o societate, într-o funcție. 2. (Geol.) Pătrundere a magmei în crăpăturile scoarței terestre. ♦ Magmă solidificată pătrunsă în crăpăturile formate în interiorul scoarței terestre. ♦ Pătrundere a apei marine în apele dulci din vecinătatea litoralului sau din râurile afluente. 3. Pătrundere a unei formații anatomice într-o altă formație anatomică vecină. [Pron. -zi-u-, var. intrusiune, intruzie s.f. / cf. fr. intrusion]. Vezi definitia »

ESACȚIÚNE s. f. v. exacțiune. Vezi definitia »

FACȚIÚNE, facțiuni, s. f. Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune (și care de obicei se manifestă prin violență); partidă. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. faction, lat. factio, -onis. Vezi definitia »

márgine (márgini), s. f. – 1. Mal, țărm. – 2. Limită, extremitate. – 3. Frontieră, hotar. – 4. Chenar, bordură. – Mr. mardzine, megl. mardzini. Lat. margo, margĭnem (Pușcariu 1031; Candrea-Dens., 1053; REW 5355), cf. dalm. mrgan, sp. (margen). – Der. mărginaș, adj. (limitrof; de hotar); mărginaș, s. m. (vecin de frontieră; mahalagiu; Arg., gură-cască, chibiț); mărginean, s. m. (locuitor de la frontieră); mărgini, vb. (a limita; a pune semne de hotar; refl., a se învecina); nemărginire, s. f. (infinit); nemărginit, adj. (nelimitat, infinit). Der. neol. marginal, adj., din fr. marginal. – Din. rom. provine sb. mrginj (Candrea, Elemente, 404). Vezi definitia »