UNT s. n. 1. Grăsime naturală, solidă, extrasă din lapte și folosită ca aliment. ◊ Loc. adv. Ca untul = fără efort, ușor. ◊ Expr. A scoate untul din cineva = a stoarce de puteri pe cineva, a vlăgui. A-l bate (pe cineva) de-i iese (sau să-i iasă) untul = a-l bate tare, rău (pe cineva). ♦ (Urmat de determinări care indică proveniența) Grăsime solidă extrasă din semințele, miezul etc. unor fructe (tropicale). Unt de cacao. 2. Compus: untul-vacii = plantă erbacee cu doi tuberculi, cu frunze lanceolate și cu flori liliachii, purpurii, roz sau albe, dispuse în ciorchine la vârful tulpinii; untișor (Orchis morio). – Lat. unctum. Vezi definitia »

CATAFRÓNT s. n. front¹ (5) deasupra căruia aerul se deplasează descendent, ce antrenează ascensiunea aerului rece. (< fr. katafront) Vezi definitia »

REZULTÁNT, -Ă adj. 1. care rezultă. 2. referitor la o rezultantă (II, 2). (< fr. résultant) Vezi definitia »

STRESÁNT, -Ă adj. Capabil să determine un stres (1). [Scris și stressant. / cf. fr. stréssant]. Vezi definitia »

PUNT s. m. v. pfund. Vezi definitia »