ICONODÚL, -Ă s.m. și f. (Liv.) Adept al cultului icoanelor. ♦ (Fig.) Cel care acceptă integral, fără spirit critic, autoritatea unei valori consacrate. [< fr. iconodule, cf. gr. eikon – imagine, dulos – sclav]. Vezi definitia »

sălăgeánul s.n. art. (reg.) numele unui dans popular de perechi; melodie după care se execută acest dans. Vezi definitia »

a-și scoate sufletul expr. a se obosi mult, a se extenua. Vezi definitia »

serviciul urbanism Vezi definitia »

modul conjunctiv in gramatica Conjunctivul prezent > sa vorbesc ,... Conjunctivul perfect > sa fi vorbit, ... Vezi definitia »