Definita cuvantului arc
ARC s. n. 1. armă (primitivă) de aruncat săgeți. ◊ tot ceea ce are forma unui arc (1). 2. (mat.) porțiune dintr-o linie curbă, dintr-un cerc. 3. element de arhitectură în formă arcuită, care leagă între ele două ziduri, două coloane etc. ♦ ~ de triumf = monument în formă de portic arcuit ridicat în amintirea sau pentru comemorarea unui eveniment; ~-butant = construcție în formă de semiarc, în exteriorul unui edificiu pentru a neutraliza împingerea boltelor gotice; ~-rampant = arc cu reazemele denivelate. 4. ~ voltaic = descărcare electrică între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate. 5. organ de mașină, din oțeluri aliate, destinat legăturii elastice între două piese. 6. ~ reflex = ansamblu de elemente nervoase care asigură realizarea reflexelor. (< lat. arcus, fr. arc)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu arc
HOMOCÉRC, -Ă adj. (Despre înotătoarea codală a unor pești; op. heterocerc) Cu lobi egali. [< fr. homocerque, cf. gr. homos – asemănător, kerkos – coadă]. Vezi definitia »
CÂRC interj. (Pop. și fam.; în expr.) A nu (mai) zice (sau spune) (nici) cârc = a nu (mai) spune nici o vorbă, a tăcea chitic. – Formație onomatopeică. Vezi definitia »
CONTRAÁRC s. n. curbură în sens longitudinal a unei nave, ca urmare a ridicării prorei și pupei aflate pe creste de val. (< fr. contre-arc) Vezi definitia »
cherc s.n. (înv.) joc țărănesc în seara lăsatului de post la Crăciun și la Paști. Vezi definitia »
spârc1! interj., s.n. (reg.) 1. (interj.) cuvânt care imită zgomotul produs de un lichid, de o materie fluidă care iese forțat printr-un orificiu. 2. (adjectival) murdar. 3. (s.n.) tâșnitură dintr-un lichid; stropitură, spârcâitură, găinaț. Vezi definitia »