OMFALOTOMÍE s. f. secționare chirurgicală a cordonului ombilical. (< fr. omphalotomie) Vezi definitia »

SUGILÁȚIE s. f. ușoară echimoză a pielii; sufuziune sangvină. (< fr. sugillation, lat. suggillatio) Vezi definitia »

ETNOPEDAGOGÍE s. f. Orientare în pedagogia de la începutul secolului al XX-lea care are în vedere educația întregului popor. – Etno[logie] + pedagogie. Vezi definitia »

IRITÁȚIE s. f. 1. iritare. 2. congestie, inflamație ușoară a unui organ. (< fr. irritation, lat. irritatio) Vezi definitia »

REÁCȚIE s.f. 1. Faptul de a reacționa; atitudine, manifestare ca răspuns la ceva. 2. Răspuns nemijlocit al materiei vii la acțiunea unui excitant. 3. Transformarea uneia sau a mai multor substanțe chimice cu ajutorul unor agenți externi sau al altor substanțe chimice. 4. Efect egal și de sens contrar, opus cauzei care produce o acțiune. ♦ Reacție nucleară = ansamblu de fenomene prin care un nucleu atomic ciocnit de o particulă grea sau de un foton suferă o schimbare a structurii sale. ◊ Reacție în lanț = proces care se poate reînnoi prin el însuși pentru că o parte a produsului e întotdeauna în stare a reimpulsiona reacția. [Gen. -iei, var. reacțiune (3) s.f. [în DN]. / cf. fr. réaction, germ. Reaktion, rus. reakțiia]. Vezi definitia »