HIPERPLAZÍE, creșterea de volum a unui țesut, sau a unui organ prin proliferarea (înmulțirea) elementelor celulare constitutive; rar este fiziologică, compensatorie; apare, de regulă, patologic, producând tumori: hiperplazie adenomatoasă, sau simplă; hiperplazie glandulo-chistică a mucoasei uterine (v. metropatia hemoragică). Hiperplazia poate fi congenitală (hiperplazia rinichiului, timusului, tiroidei) sau câștigată, provocată de diferite boli (ale sistemului hematopoetic, ficatului, splinei, ganglionilor limfatici). Tratamentul hiperplaziei este cauzal. Vezi definitia »

BRADICARDÍE s. f. Rărire normală sau patologică (sub 60 de pulsații) a ritmului cardiac. – Din fr. bradycardie. Vezi definitia »

LIGAMENTOPEXÍE s. f. sutură directă a ligamentelor unei articulații. (< fr. ligamentopexie) Vezi definitia »

CATAPLEXÍE, cataplexii, s. f. (Med.) încetare bruscă și de scurtă durată a oricărei mișcări (fără pierderea conștiinței). – Din fr. cataplexie. Vezi definitia »

-FILÍE² elem. v. filo²-. Vezi definitia »