ȘAMÁN, șamani, s. m. Slujitor al șamanismului. ♦ Vrăjitor – Din fr. chaman. Vezi definitia »

șan (șánuri), s. n. – Calapod pentru încălțiminte. Mag. sám (Tiktin). Vezi definitia »

corasán (-ne), s. n. – 1. (Înv.) Ciment, mortar. – 2. (Înv.) Plantă (Artemisia judaica). Tc. korasan, de la numele provinciei unde se întrebuința cel mai mult (Cihac, II, 568; Șeineanu, II, 145). Vezi definitia »

CIMERIÁN, -Ă, cimerieni, s. m. și f. 1. (s. m. și f.) Persoană făcând parte dintr-o populație cu origini obscure, probabil indo-europene și înrudite cu tracii sau iranicii, care a trăit în stepele din nordul Mării Negre și al Caucazului. 2. (s. f.) limba vorbită de cimerieni. 3. (s. m. și f.) Locuitor barbar din ținutul fantastic Cimmeria, pământul natal al lui Conan Barbarul, din scrierile autorului american Robert E. Howard. [ < fr. Cimmériens, gr. Κιμμέριοι ] Vezi definitia »

DUNĂREÁN, -Ă, dunăreni, -e, adj. Al Dunării, privitor la Dunăre, din părțile Dunării. ♦ (Substantivat) Locuitor din părțile Dunării. – Dunăre (n. pr.) + suf. -ean. Vezi definitia »