BINÁR, -Ă, binari, -e, adj. 1. Compus din două unități, din două elemente; care se divide în câte două elemente. 2. (Despre plante) Cu organele dispuse perechi. 3. (Mat.) A cărui bază este numărul doi. ◊ Relație binară = relație care are loc între doi termeni. – Din fr. binaire, lat. binarius. Vezi definitia »

rojnár, rojnáre, s.n. (reg.) răzătoare de hrean. Vezi definitia »

răvár (răváre), s. n. – 1. Masă de stors zerul, scîndură cu jgheab pentru a presa brînza. – 2. Strecurătoare de brînză, vas de lut cu fundul găurit. – 3. Ghiveci de flori. – 4. Bucată de lemn cu crestături pentru presat brînza. Sb. rovar (Candrea), din sl. rovŭ „crestătură”, cf. răboj, răvaș. Vezi definitia »

MATRICULÁR, -Ă adj. matricol. (< fr. matriculaire) Vezi definitia »

SULHÁR, sulhari, s. m. (Reg.) Trunchi de copac subțire, lung și drept, curățat de crengi. Vezi definitia »