CONFORMÍSM s. n. atitudine oportunistă, acceptarea necritică, mecanică și supunerea formală, docilă față de orice obiceiuri, idei, hotărâri. (< fr. conformisme) Vezi definitia »

ARISTOTELÍSM s.n. Concepția filozofică a lui Aristotel, care, având ca punct de plecare recunoașterea primordialității naturii față de cunoaștere, arată că generalul există în lucrurile individuale, că esența există în obiecte și că adevăratele „substanțe” (realități primordiale și independente) sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simțuri. [< fr. aristotélisme, cf. Aristotel – filozof grec din antichitate]. Vezi definitia »

MODERANTÍSM s. n. Atitudine și opinie de moderat, de moderație. – Din fr. modérantisme. Vezi definitia »

AUGUSTINÍSM s. n. doctrina augustinilor, care exaltă puterea grației divine, concilierea platonismului cu doctrina creștină și subordonarea filozofiei față de credință. (< fr. augustinisme) Vezi definitia »

PAUPERÍSM s. n. paupertate. (< fr. paupérisme) Vezi definitia »