VRÍLĂ s.f. 1. Vrie. 2. Burghiu folosit mai ales la găurirea lemnului și a anumitor materiale plastice. [< fr. vrille]. Vezi definitia »

SEMICONSONÁNTĂ, semiconsonante, s. f. Semiconsoană. – Semi- + consonantă. Vezi definitia »

stelușoáră, stelușoáre, s.f. (reg.) steluță. Vezi definitia »

urechelniță, urechelnițe s. f. (iron.) securist, lucrător al Securității (în timpul regimului comunist). Vezi definitia »

chílă (chíle), s. f. – 1. Hernie. – 2. Infirmitate. Sl. kyla (Cihac, II, 49; Berneker 677); cf. bg. kila, sb. kila, rus. kilá. – Der. chilav, adj. (infirm, sfrijit, pipernicit), bg., sb. kilav „care are hernie”; chivăli (var. schivăli, deschilăvi), vb. (a vătăma, a răni); chilăvie (var. schilăvie, schilăvenie), s. f. (durere, beteșug). Pentru der. cf. și Miklosich, Slaw. Elem., 27 și Conev 91. Vezi definitia »