târșoágă s.f. (reg.) 1. obiect stricat, uzat. 2. om de nimic. Vezi definitia »

ștíftă, ștífte, s.f. (reg.) tigvă. Vezi definitia »

CLÓȘCĂ, cloști, s. f. 1. Găină care clocește sau care a scos pui de curând. ◊ Cloșcă artificială = instalație generatoare de căldură pentru încălzirea puilor de găină obținuți pe cale artificială. ◊ Expr. A ședea cloșcă = a ședea nemișcat, în inactivitate. Fură cloșca de pe ouă sau fură ouăle de sub cloșcă, se zice despre un hoț foarte abil. ♦ Fig. Om leneș, inactiv. 2. (În expr.) Cloșca-cu-pui = numele unei constelații din emisfera boreală; pleiadele, găinușa. – Bg. kločka. Vezi definitia »

ANAFÁZĂ s. f. a treia fază a mitozei, în care cromatidele se îndreaptă, fiecare din polii celulei. (< fr. anaphase) Vezi definitia »

prunculeánă, prunculéne, s.f. (reg.) prunculiță, fată mică. Vezi definitia »