PĂCURÍU, -ÍE, păcurii, adj. (Rar) De culoarea păcurii; negru. – Păcură + suf. -iu. Vezi definitia »

PROMÉȚIU s.n. (Chim.) Element din familia pământurilor rare. [Pron. -țiu. / < fr. prométhium]. Vezi definitia »

PANCRÁȚIU s. n. (la vechii greci) exercițiu atletic compus din trântă și pugilat. (< fr. pancrace, gr. pankration) Vezi definitia »

CAPRÍCIU, capricii, s. n. 1. Dorință trecătoare, adesea extravagantă, manifestată cu încăpățânare; gust schimbător, neașteptat; toană¹, farafastâcuri (2), bâzdâc. 2. Compoziție muzicală instrumentală fără formă precisă, cu caracter de improvizație, cu treceri neașteptate de la o stare emoțională la alta. [Var.: (înv.) capríț s. n.] – Din fr. caprice, capriccio, it. capriccio. Vezi definitia »

MAHONÍU, -ÍE, mahonii, adj. (Rar) De culoarea mahonului; brun-roșcat. – Mahon + suf. -iu. Vezi definitia »