TOTÁL, -Ă I. adj. care cuprinde totul; întreg, complet, deplin. II. s. n. 1. (mat.) rezultatul unei adunări; sumă. ◊ cantitate întreagă. 2. totalitate, ansamblu. (< fr. total) Vezi definitia »

COMPARTIMENTÁL, -Ă adj. Care reflectă o diviziune în compartimente. [< fr. compartimental]. Vezi definitia »

MONOPODIÁL, -Ă adj. (despre ramificațiile tulpinii) cu un singur ax principal. (< engl. monopodial) Vezi definitia »

MONOPODIÁL, -Ă, monopodiali, -e, adj. (Bot.; despre ramificațiile tulpinii) Cu un singur ax principal; monopodic. [Pr.: -di-al] – Din engl. monopodial. Vezi definitia »

CONJUNCTURÁL, -Ă adj. Referitor la, de conjunctură. [Cf. fr. conjoncturel]. Vezi definitia »