PERSEVERÁȚIE s. f. perseverare; (spec.) statornicie în anumite acte, gesturi sau atitudini, repetate cu încăpățânare exasperantă. (< fr. persévération, lat. perseveratio) Vezi definitia »

ECTAZÍE, ectazii, s. f. 1. Dilatare temporară sau permanentă a unui organ cavitar sau tubular. 2. Licență care constă în folosirea unei silabe scurte cu valoare de silabă lungă. – Din fr. ectasie. Vezi definitia »

COEDUCÁȚIE s. f. educație în comun a băieților și fetelor în aceeași școală și clasă. (< fr. coéducation) Vezi definitia »

OZONOMETRÍE s.f. (Fiz.) Dozarea ozonului din atmosferă. [Gen. -iei. / < fr. ozonométrie]. Vezi definitia »

CALCIMIELÍE s. f. procent ridicat de calciu în măduva osoasă. (< fr. calcimyélie) Vezi definitia »