ANOFTALMÍE s. f. Lipsă congenitală sau accidentală a unui ochi sau a ambilor ochi. ◊ Anoftalmie ciclopică = monstrozitate congenitală caracterizată prin unirea ochilor și a orbitelor, rudimentar dezvoltate. – Din fr. anophtalmie. Vezi definitia »

CENOGENÍE (‹ fr.) s. f. (BIOL.) Dezvoltare embrionară care nu respectă riguros toate etapele dezvoltării filogenetice; a fost formulată prima oară de E. Haeckel (1866). Vezi definitia »

CONCENTRÁȚIE s.f. Grad de saturare, de densitate al unui corp; raportul care se stabilește între cantitatea de substanță dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută. [Gen. -iei, var. concentrațiune s.f. / cf. fr. concentration, it. concentrazione]. Vezi definitia »

MAMALOGÍE s.f. (Zool.) Disciplină care se ocupă cu studiul mamiferelor. [Gen. -iei. / < fr. mammalogie]. Vezi definitia »

GALVANOPLASTÍE s. f. reproducere în relief a unor obiecte prin depunerea electrolitică a unui strat de metal pe tiparul lor, executat dintr-un material plastic. (< fr. galvanoplastie) Vezi definitia »