Definita cuvantului articulație
ARTICULÁȚIE s. f. 1. (anat.) încheietură, nod; loc de inserție a unui organ pe altul; legătură (mobilă) între oase. 2. (tehn.) legătură între două corpuri solide, care permite rotirea lor în jurul unui ax. 3. mod de a pronunța un sunet. (< fr. articulation, lat. articulatio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu articulație
copáie (-ắi), s.f. – Albie, troacă dintr-o singură bucată, făcută dintr-o jumătate de trunchi de copac scobit, ca o luntre. Are folosiri multiple, ca albie de spălat, covată de frămîntat, lighean sau leagăn, astfel încît ajunge echivalent al acestor cuvinte. – Mr. cupane, megl. cupană. Sl. (bg. kopanja, sl. kòpanja), din sl. kopati, kopajǫ „a goli” (Cihac, II, 72; Conev 64; DAR), cf. a scobi. Aceleiași rădăcini sl. îi aparțin copăi, vb. (a săpa; a prăși), cf. sb. kópati „a săpa”; copancă, s.f. (Maram., groapă făcută de căderea unui copac), din rut. kopanka „groapă”; copeneață, s.f. (cutie; piuliță de pisat), dintr-un cuvînt sl. neindentificat. Vezi definitia »
a-i da cuiva muie expr. (obs.) a invita un partener la sex oral (la felație). Vezi definitia »
mólie (mólii), s. f. – Nume dat mai multor specii de fluturi mici. Sl. molĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 202; Conev 52), cf. slov., cr., rus. molj, mag. moly. – Der. molete, s. m. (vierme ce trăiește în făină, Tenebrio molitor), reconstituit din pl. moleți, din bg. molec „molie” (Candrea). Vezi definitia »
PAREMIOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază proverbele. ♦ Totalitatea proverbelor dintr-o limbă. [Gen. -iei. / < fr. parémiologie, cf. gr. paroimia – proverb, logos – studiu]. Vezi definitia »
APRÍLIE s. m. invar. A patra lună a anului; prier. [Var.: apríl s. m. invar.] – Din sl. aprilĩ. Vezi definitia »