ȘMÍRGHEL s. n. 1. Rocă metamorfică formată în cea mai mare parte dintr-o masă de granule (fine) de corindon, alternând cu magnetit; emeri. 2. Material abraziv în stare de pulbere, obținut din șmirghel (1) sau fabricat pe cale sintetică. ♦ Hârtie acoperită cu un astfel de material, folosită pentru a freca, a curăța sau a lustrui unele obiecte în industria lemnului, în lăcătușărie etc. – Din germ. Schmirgel. Vezi definitia »

căcățel, căcăței s. m. (dim., peior.) 1. persoană neînsemnată. 2. fleac, lucru neînsemnat. Vezi definitia »

FLÁBEL s. n. (ant.) evantai mare din pene pe care îl purta un sclav. (< lat. flabellum) Vezi definitia »

ATÉL¹ s. m. maimuță agățătoare din America de Sud, cu membre și coadă foarte lungi. (< fr. atèle) Vezi definitia »

polmonél s.n. (reg.) vatră de lut sau de cărămidă pe care e clădit cuptorul la unele case țărănești. Vezi definitia »