coporîie (coporấi), s. f. – 1. Mîner de coasă. – 2. Nume dat celor trei stele din constelația Cefeu. – Var. coporîșcă, toporîie, toporîșcă. Mag. kaparó (Candrea); var. indică o contaminare cu topor(ișcă). Cf. și bg. kopralja „prăjină”, de unde copreală, s. f. (prăjină, par), cuvînt legat de copală, s. f. (prăjină), în Trans., și copaiță, s. f. (prăjină pe care se pun de obicei fîșii de coajă uscată de copac, la care se dă foc, în anumite obiceiuri populare din Trans.), copîrșoi, s. m. (persoană slabă). Vezi definitia »

-GEUZÍE elem. „gust”. (< fr. -gueusie, germ. -geusie, cf. gr. geusis) Vezi definitia »

DEMONOFOBÍE s.f. Teamă patologică de diavoli. [Gen. -iei. / cf. it. demonofobia, gr. daimon – demon, phobos – teamă]. Vezi definitia »

ALERGÍE, alergii, s.f. (Med.) Reacție de hipersensibilitate a organismului inițiată prin mecanisme imunologice (conform terminologiei Academiei Europeane de Alergologie și Imunologie Clinică – EAACI). – Din fr. allergie. Vezi definitia »

MINUNĂȚÍE, minunății, s. f. 1. Minune (2). 2. Minune (3). – Minunat + suf. -ie. Vezi definitia »