VĂLIȘOÁRĂ, vălișoare, s. f. Vălicică. [Var.: văișoáră s. f.] – Vale + suf. -ișoară. Vezi definitia »

lávră (lávre), s. f. – 1. Comunitate sau mănăstire de călugări de rit oriental, care trăiesc în chilii individuale. – 2. Adunare zgomotoasă, hărmălaie, harababură. Ngr. λαύρα, parțial prin intermediul sl. (bg., rus., sb.) lavra (Tiktin; DAR; cf. Vasmer, Gr., 38). Sensul al doilea se datorează unei confuzii cu havră. – Der. lavriot, s. m. (călugăr care aparține la o lavră). Vezi definitia »

BARÁTCĂ s. f. v. baracă. Vezi definitia »

MUCÍNĂ s.f. (Biol.) Substanță transparentă semifluidă, care se găsește în mucusul gastric, în salivă etc. [< fr. mucine]. Vezi definitia »

rásă (ráse), s. f. – Grup biologic; spiță, soi; castă. Fr. race. Vezi definitia »