simít (-ți), s. m. – Un fel de covrig. – Mr. simită, megl. simit. Tc. (arab.) simit (Roesler 602; Eguilaz 23; Șeineanu, II, 322; Lokotsch 1814; Ronzevalle 102), cf. ngr. σιμίτι, alb., bg., sb. simit, sp. acemite. – Der. simigiu (mr. simigi), s. m. (persoană care face simiți), din tc. simitci, ngr. σιμιτζής, bg. simidzija; simigerie, s. f. (local unde se fac și se vînd covrigi, plăcinte etc.). Vezi definitia »

trăscănit, -ă, trăscăniți, -ite adj. beat. Vezi definitia »

MÂRLÍT s. n. (Pop.) Mârlire. – V. mârli. Vezi definitia »

STĂRFOCÍT adj. v. STĂRFOCI. [DLRM] Vezi definitia »

BEZMETICÍT, -Ă, bezmeticiți, -te, adj. Bezmetic. – Bezmetic + suf. -it. Vezi definitia »