SAPROPÉLIC, -Ă adj. 1. care conține sapropel. 2. capabil să trăiască în sapropel. (< fr. sapropélique) Vezi definitia »

FOTOMECÁNIC, -Ă I. adj. (despre procedee de imprimare) care folosește clișee prin fotografie. II. s. f. tipărire prin fotografierea planșei tipografice. (< fr. photomécanique) Vezi definitia »

MIORÍTIC, -Ă, mioritici, -ce, adj. 1. (Despre personaje, peisaje etc.) Din balada populară „Miorița”. ♦ P. anal. Care amintește de „Miorița”. 2. (În sintagma) Spațiu mioritic = spațiu geografic românesc al cărui relief ondulat cu munți și văi este prielnic păstoritului; univers spiritual specific românesc a cărui matrice o reprezintă spațiul geografic românesc (în concepția lui L. Blaga). [Pr.: mi-o-] – Miorița (n. pr.) + suf. -ic. Vezi definitia »

APOSTÓLIC, -Ă, apostolici, -ce, adj. 1. Care aparține apostolilor (I 1), de apostoli; apostolesc. 2. Care aparține papei², privitor la papă²; pontifical. – Din fr. apostolique, lat. apostolicus. Vezi definitia »

SEMÁNTIC, -Ă I. adj. referitor la semantică; semasiologic. ♦ câmp ~ = ansamblu de cuvinte aflate într-o strânsă corelație de sens. II. s. f. 1. ramură a lingvisticii care studiază sensurile cuvintelor și evoluția lor în timp; semasiologie. ◊ sens lexical; (p. ext.) semnificație; semantism. ♦ ă artei = ramură a semanticii care se ocupă cu înțelesul cuvintelor în limbajul literar. 2. parte a semioticii care studiază raportul semnelor cu obiectele desemnate. ♦ (fil.) ~ generală = curent apărut la începutul sec. XX în SUA, care cercetează limbile „naturale” mai ales din punct de vedere sociologic și pragmatic. 3. (inform.) ansamblul regulilor ce definesc înțelesul fiecărui program, semnificația propozițiilor într-un limbaj. ◊ teoria interpretării unui anumit sistem formalizat prin alt sistem formalizat. (< fr. sémantique) Vezi definitia »