FLAMBÁJ, flambaje, s. n. 1. Flambare. 2. Încovoiere a unui corp în formă de bară supus acțiunii unor sarcini exterioare, când efortul atinge o anumită valoare critică. – Din fr. flambage. Vezi definitia »

PAPOTÁJ s. n. (fam.) trăncăneală, flecăreală, vorbărie, vorbe de clacă. (< fr. papotage) Vezi definitia »

ULTRÁJ s.n. Insultă adusă unui reprezentant al autorității publice în exercițiul funcțiunii; (p. ext.) ofensă, insultă la adresa cuiva; jignire. [Var. ultragiu s.n. / cf. fr. outrage < lat. ultra – peste]. Vezi definitia »

CAROIÁJ s.n. Rețea de drepte paralele perpendiculare, trasate pe o hartă sau pe un plan topografic; cadrilaj. [Pron. -ro-iaj. / cf. fr. carroyage]. Vezi definitia »

ECHILIBRÁJ s.n. Echilibrare. [< fr. équilibrage]. Vezi definitia »