GONFALÓN s. n. steag de război în evul mediu, cu partea liberă despicată (care reproducea stema posesorului). ◊ însemn al vechilor comune italiene sau al unor magistraturi din Italia (medievală). (< it. gonfalone) Vezi definitia »

PATRÓN², -OÁNE I. s. m. patrician roman considerat în raport cu liberții și cu clienții săi. II. s. m. f. 1. sfânt socotit protector al unei persoane, al unei comunități etc., care îi poartă numele. 2. ocrotitor, protector, susținător. 3. proprietar al unei întreprinderi, al unui local etc. (< fr. patron, lat. patronus, germ. Patron) Vezi definitia »

SETÓN s.n. Rană superficială provocată de o armă albă sau de un glonte, care afectează numai pielea. [< fr. séton]. Vezi definitia »

COMILITÓN s.m. (Italienism) Tovarăș de luptă, de idei; camarad de arme. [< it. commilitone, cf. lat. cum – cu, militare – a fi soldat]. Vezi definitia »

ANISÓN s. m. v. anason. Vezi definitia »