UREÁZĂ s.f. Enzimă care catalizează descompunerea ureei, cu formare de bioxid de carbon și amoniac. [Pron. -re-a-. / < fr. uréase]. Vezi definitia »

cămáșă (-ắși), – 1. Îmbrăcăminte de (pînză) care acoperă parte superioară a corpului. – 2. Vălul de la altar. – 3. Husă pentru mobile. – 4. Mapă. – 5. Supracopertă (de carte). – 6. Pleavă. – 7. Membrană care învelește ceapa, usturoiul și alți bulbi. – 8. Placentă. – 9. Spuma vinului care fermentează. – Var. cămeșe, cămașă. Mr., megl. cămeașă. Lat. camisia (Diez, I, 102 și Gramm., I, 19; Pușcariu 266; Meyer 187; Candrea-Dens., 235; REW 1550; DAR); cf. alb. këmisë, it. camiscia, fr. chemise, sp., port. camisa. A trecut recent de la decl. în -ă la cea în -e, ca toate cuvintele terminate în -șe sau -je. Der. cămășoi, s. n. (cămașă lungă); cămășică, s. f. (maiou); cămășuță, s. f. (maiou). Vezi definitia »

MICOFLÓRĂ, micoflore, s. f. Totalitatea speciilor de ciuperci care cresc pe un anumit teritoriu. – Din fr. mycoflore. Vezi definitia »

CALCIDICĂ (gr. KHALKIDHIKI), Peninsula ~, pen. muntoasă în NE Greciei între G. Orfani la E și G. Salonic la V, continuată cu trei pen. mai mici: Kassándra, Sithonia și Athos. Expl. de pirite, min. de fier și de mangan. Izv. minerale. Măslini, citrice și viță de vie. Creșterea caprinelor și ovinelor. Pe terit. său se află rep. monastică Athos. Vezi definitia »

ATRABÍLĂ s.f. (Med.) Bilă de culoare neagră; substanță de culoare închisă presupusă a fi secretată de glandele suprarenale și a provoca melancolia; ipohondrie. [< fr. atrabile, cf. lat. ater – negru, bilis – bilă]. Vezi definitia »