CIOBÁN, ciobani, s. m. 1. Persoană care paște, păzește și îngrijește oile; păstor, păcurar. ♦ Proprietar de oi; baci. 2. Compus: ciobanul-cu-oile = numele unei constelații din emisfera boreală; lira. – Din tc. çoban. Vezi definitia »

TIBETÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Tibet. ◊ (s. f.) limbă din grupul tibeto-birman, cu numeroase dialecte, vorbită în Tibet, Pakistan, Birmania și Nepal. (< fr. tibétain) Vezi definitia »

SOCINIÁN, -Ă s.m. și f. Adept al socinianismului. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. socinien]. Vezi definitia »

bădán, bădáne, s.n. (reg.) vas, cadă, cazan mare. Vezi definitia »

PLATÁN¹ s. m. arbore exotic înalt, cu frunzele palmate, cultivat la noi ca plantă ornamentală. (< fr. platane, lat. platanus, gr. platanos) Vezi definitia »