UNITARIANÍSM s. n. Doctrină creștină reformată apărută în secolul al XVI-lea în unele țări europene. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. unitarianisme, engl. unitarianism. Vezi definitia »

COLABORAȚIONÍSM s. n. Atitudine sau politică de trădare a intereselor propriei țări, specifică celor care au colaborat cu ocupanții străini. [Pr.: -ți-o-] – Din colaboraționist. Vezi definitia »

POLITEÍSM s.n. (op. monoteism) Religie, credință care admite existența mai multor divinități. [Pron. -te-ism. / < fr. polythéisme, cf. gr. polys – numeros, theos – zeu]. Vezi definitia »

POANTILÍSM s. n. Procedeu folosit în pictură, care constă în descompunerea petei de culoare în puncte și liniuțe de culori pure, ca un mozaic, din al căror amestec optic rezultă tonul dorit; școală de pictură modernă care folosește acest procedeu. [Scris și: (după fr.) pointilism] – Din fr. pointillisme. Vezi definitia »

FINITÍSM s. n. concepție metafizică ce susține că universul este mărginit. (< fr. finitisme) Vezi definitia »