CHIMONÓ s.f. 1. Halat cu mâneci foarte lungi (folosit ca îmbrăcăminte mai ales în Japonia). 2. Croială de îmbrăcăminte femeiască, în care mâneca este dintr-o singură bucată cu talia. ♦ Haină femeiască (de casă) croită în felul descris mai sus. [Var. chimonou s.n. / < fr. kimono < cuv. japonez]. Vezi definitia »

BORODINO, localit. în Federația Rusă (C.S.I.), la 124 km V de Moscova, unde, la 7 sept. 1812, a avut loc o bătălie între armatele ruse, conduse de Mihail Kutuzov, și cele franceze, încheiată nedecis, dar care a uzat armata lui Napoleon I. Vezi definitia »

CHINO²- v. cin-. Vezi definitia »

FENO-, -FÉN, -FENÍE elem. „apariție”, „revenire”. (< fr. phéno-, -phène, -phénie, cf. gr. phainein, a apărea) Vezi definitia »

PIÁNO adv. (muz.) cu ton scăzut, încet. ♦ ~ pianissimo = cât se poate de încet, extrem de slab; pian-~ = mai încet. (< it. piano) Vezi definitia »