PATOMIMÍE s.f. Stare morbidă caracterizată prin nevoia de a simula o boală, uneori chiar cu prețul unei automutilări. [Gen. -iei. / < fr. pathomimie, cf. gr. pathos – boală, mimeomai – imit]. Vezi definitia »

SPECIFICÁȚIE s. f. specificare. ◊ definire a caracteristicilor cărora trebuie să le răspundă o instalație, o construcție, un produs etc. (< fr. spécification, lat. specificatio) Vezi definitia »

PEDOLOGÍE² s.f. 1. Știință despre copil. ♦ Curent în pedagogie care susține că soarta copilului ar fi determinată în mod fatal de ereditate și de mediul său social, conceput ca invariabil. 2. (Biol.) Studiul caracterelor somatice, determinate de factorii biologici, de ereditate etc. [Gen. -iei. / < fr. pédologie, cf. gr. pais – copil, logos – studiu]. Vezi definitia »

podnójie (podnójii), s. f. – Scăunel. Sl. podŭnožije (Tiktin). Sec. XVI-XVII, înv. E dubletul lui podnoje, s. f. (tălpig), din același cuvînt sl., al lui podnoșcă, mai frecvent în formă de pl. podnoști, s. f. (tălpig), din rus. podnožka sau bg. podnožki (Conev 61); al lui potnog, s. n. (pedală la războiul de țesut), din sl. podŭnogŭ; și al lui pîrnojie, s. f. (pămînt nelucrat), din bg., sb. podnožie „cîmp la poalele munților” (Candrea). Vezi definitia »

GEOCRIOLOGÍE s. f. ramură a geografiei fizice care studiază zonele de îngheț ale scoarței terestre. (< fr. géocryologie) Vezi definitia »