TRANSMUTÁȚIE s.f. Transformare a unui element chimic în altul, fie prin bombardament cu corpusculi de mare energie, fie pe cale naturală. ♦ (P. ext.) Schimbare, transformare. ♦ Transmutație genetică = schimbare în ordinea liniară a genelor; transmutație radioactivă = dezintegrare radioactivă. [Gen. -iei. / cf. fr. transmutation, lat. transmutatio]. Vezi definitia »

LAPARATOMÍE, laparatomii, s. f. Operație chirurgicală care constă în deschiderea peretelui abdominal. – Fr. laparatomie (< gr.). Vezi definitia »

RADIOGRAFÍE s. f. 1. înregistrare pe un film sau pe o placă fotografică a imaginii unui obiect cu ajutorul razelor X; schiagrafie. ◊ imaginea obținută. 2. analiză a unui text în scopul decoperirii unor particularități intime, care n-au fost puse suficient în evidență. (< fr. radiographie) Vezi definitia »

AEROTAXÁȚIE s.f. Metodă de determinare a elementelor caracteristice ale arboretelor prin observare directă sau cu ajutorul fotogramelor aeriene. [Cf. germ. Aerotaxis]. Vezi definitia »

TROFÍE s.f. Trofism. // -trofie Element secund de compunere savantă cu semnificația „nutriție”, „stare de nutrire”, „creștere”. [Gen. -iei. / cf. fr. trophie, it. trofia]. Vezi definitia »