NEOFILÍE s.f. Tendință, dorință pentru tot ceea ce este nou; tendință pentru schimbare (neprevăzută). [Pron. ne-o-, gen. -iei. / cf. it. neofilia < gr. neos – nou, philos – prieten]. Vezi definitia »

ELECTROCORTICOGRAFÍE s. f. Tehnică de studiere a activității electrice a scoarței cerebrale, care constă în aplicarea unor electrozi pe suprafața creierului. – Din fr. électrocorticographie. Vezi definitia »

OBIÉCȚIE, obiecții, s. f. Argument pe care îl invocă cineva împotriva unei teze, a unei propuneri sau a unei pretenții; observație prin care cineva își manifestă dezacordul față de ceva. [Var.: obiecțiúne s. f.] – Din fr. objection. Vezi definitia »

AFIRMÁȚIE s.f. Declarație prin care se spune sau se susține că ceva este adevărat; vorbire prin care se spune, se afirmă ceva. ♦ (la pl.) Cuvinte care exprimă o afirmare. [Gen. -iei, var. afirmațiune s.f. / cf. fr. affirmation, lat. affirmatio]. Vezi definitia »

SPIROSCOPÍE s. f. examen al respirației cu ajutorul spirometrului, care măsoară volumul aerului expirat. (< fr. spiroscopie) Vezi definitia »