ENCAÚSTIC, -Ă I. adj. care ține de encaustică, specific encausticii. II. s. f. (ant.) procedeu de pictură făcută cu culori diluate în ceară topită. III. s. m. 1. preparat pe bază de ceară cu care se impregnează sculpturile pentru a luci. 2. pictor în encaustică. (< fr. encuastique, lat. encaustica, gr. enkaustike) Vezi definitia »

PSÁLMIC, -Ă, psalmici, -ce, adj. Care aparține psalmilor, privitor la psalmi; psaltic. – Psalm + suf. -ic. Vezi definitia »

PSAMÍTIC, -Ă adj. (despre roci) format din psamite. (< fr. psammitique) Vezi definitia »

AMÍLIC adj. alcool ~ = alcool aciclic saturat din pentan; pentanol. (< fr. amylique) Vezi definitia »

PIC² s. n. pichamăr. (< germ. Pick/hammer/) Vezi definitia »