PRESCRÍPȚIE s.f. 1. Dispoziție, hotărâre, ordin formal (impus de o lege, de un regulament etc.). ♦ Recomandație, indicație de tratament dată de medic unui bolnav; rețetă. 2. Interval de timp la sfârșitul căruia, potrivit anumitor norme juridice, nu se mai poate cere plata unei datorii, aplicarea unei pedepse, redobândirea unei posesiuni sau a unei proprietăți etc. [Var. prescripțiune s.f. / cf. fr. prescription, lat. praescriptio]. Vezi definitia »

ZOOCHIMÍE s. f. Disciplină care studiază compoziția chimică a corpului animalelor și procesele chimice care se petrec în el. – Din fr. zoochimie. Vezi definitia »

FOTOALERGÍE s. f. sensibilitate alergică la lumină. (< fr. photoallergie, engl. photoallergy) Vezi definitia »

PARAFEMÍE s. f. tulburare a limbajului vorbit, prin deformarea vocalelor din cuvinte sau prin confuzia de cuvinte. (< fr. paraphémie) Vezi definitia »

APORÍE s. f. 1. (fil.) incapacitate de a decide între două argumentări contradictorii. 2. problemă grea sau imposibil de rezolvat. (< fr. aporie, lat., gr. aporia) Vezi definitia »