Definita cuvantului atributiv
ATRIBUTÍV, -Ă adj. cu funcție de atribut. ♦ propoziție ~ă = (și s. f.) = propoziție subordonată care îndeplinește funcția de atribut pe lângă un substantiv din regentă; propoziție relativă. (< fr. attributif)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu atributiv
INCISÍV2, -Ă, incisivi, -e, adj. Pătrunzător; tăios, mușcător. Stil incisiv. – Din fr. incisif. Vezi definitia »
SUSPENSÍV, -Ă adj. Care suspendă, care oprește punerea în execuție. [< fr. suspensif]. Vezi definitia »
FUGITÍV, -Ă, fugitivi, -e, adj. 1. Care trece repede, care este de scurtă durată; trecător, fugar, fugarnic. 2. Sumar; rapid; superficial. – Din fr. fugitif, lat. fugitivus. Vezi definitia »
OPTATÍV, -Ă adj. Care exprimă o dorință. ♦ (Gram.) Mod optativ (și s.n.) = mod care exprimă o acțiune dorită; propoziție optativă (și s.f.) = propoziție care exprimă o acțiune sau o stare a cărei realizare este dorită. [Cf. fr. optatif, lat. optativus]. Vezi definitia »
PROGRESÍV, -Ă, progresivi, -e, adj. 1. Care înaintează, progresează, se dezvoltă continuu. ◊ Impozit progresiv = impozit care crește procentual, pe măsura măririi sumei impozabile. (Fon.) Asimilare (sau asimilație) progresivă = asimilație în care sunetul modificat se află situat după cel care exercită influența modificatoare. 2. (Înv.) Progresist. – Din fr. progressif. Vezi definitia »